Thursday, May 23, 2013

Dramatizarea ,,O lucrare scrisă...vorbită” de Cătălina Voineag după Mircea Sântimbreanu


O lucrare scrisă...vorbită
dramatizare şi adaptare de Cătălina Voineag după Mircea Sîntimbreanu

Personajele:
POVESTITORUL
ELEVUL
COLEGUL DE BANCĂ
PROFESORUL FIGURANT
ELEVII FIGURANŢI

Acţiunea se desfăşoară în sala de clasă, în timpul unei lucrări scrise.
                                  Recuzita de scenă: caiete, stilouri.

                                                   Scena I

POVESTITORUL:  Se ştie că, încă de la descoperirea extemporalelor, a lucrărilor de control şi a tezelor, toate acestea se dau în scris. De altfel, aşa se şi cheamă: lucrări scrise. Se cunoaşte la fel de bine şi procedeul: elevii rup o foaie de hârtie, se gândesc câteva clipe, apoi se aştern pe lucru...adică pe lucrare. Bineînţeles, cei care s-au pregătit. Ceilalţi fac şi ei o lucrare scrisă, dar... mai mult vorbită.
             Tema lucrării? Oricare. De pildă: ,,Cum am petrecut vacanţa?” Şi iată-l pe eroul nostru. A început lucrarea printr-un apel pe cât de şuşotit, pe atât de disperat către colegul său de bancă.

 ELEVUL (şuşotind): Sst! Sst! ,,Vacanţă” se scrie cu v mare? (aşteaptă o clipă răspunsul) De ce, mă, că doar a fost vacanţa mică?! Stai niţel mai oblic, nu văd nimic! Şi scrie mai mare, să mă binoclez şi eu...Când a început vacanţa? La 30? În era noastră? Eşti sigur? Ah, ai un umăr care acoperă trei propoziţii.
ELEVUL (tace o clipă îmbufnat, apoi reîncepe asaltul): Ce scrii tu acolo de Ploieşti? Trebuie să scriem şi despre regiunile petrolifere? Spune-mi şi mie, mă...Bine!...Să ştii că nu mai vorbesc cu tine niciodată. (Rugător): Haide, mă...(furios): Mai vii tu pe la mine să-ţi dau pompa de bicicletă! (blând) Te rog...Arată-mi, că-ţi dau şi bicicleta de la pompă.
ELEVUL (cu gâtul lungit, încordat şi plângăreţ, continuă milog): Ce-ai scris acolo, în rândul al treilea? Cloşcă sau ploscă?...Troscot?! Nu vrei să-mi spui? Nu vrei, ai? (Resemnat) Bine. Las’ că la prima adunare o să mă plâng detaşamentului de tine. (Bombănind cu lacrimi în ochi) O să vezi tu!

COLEGUL DE BANCĂ (întorcând cu seninătate capul): De ce să te plângi? Că nu te-am lăsat să copiezi?

ELEVUL (izbucnind în plâns): Nu. Că scrii urât şi...şi indescifrabil!
                            (sursa: Recreația mare de Mircea Sântimbreanu)
   






No comments:

Post a Comment